Știu din start că ediția de azi nu va fi una ordinară. Și nu doar pentru că punem în discuție emblematicul roman „Marele Gatsby” de F. Scott Fitzgerald, dar și pentru că este prima ediție aniversară a ON’s Book Club. Or, acum un an, de Ziua Internațională a Drepturilor Omului, am fondat acest club de carte pentru avocați, unde ne-am propus să discutăm 100 de cărți excelente în 100 de sesiuni pe care nimeni n-ar vrea să le rateze.
Deși avem un motiv întemeiat de sărbătoare, petrecerile extravagante și opulente nu sunt despre noi. Pentru că comunitatea noastră e despre altceva. Dar asta nu înseamnă că nu știm să marcăm un eveniment important sau să ne simțim bine. Știm. Și încă cum!
Tocmai a ajuns și dna Ludmila Bosîi, profesoara noastră de limba și literatura română. Împreună suntem gazdele întâlnirii de azi. Prin urmare, propun să deschidem chiar acum un Pinot Noir Rosé de la Chateau Cristi (my favorite), să tăiem pâinea de autor de la Viorica Țurcan și să-i întâmpinăm pe membrii clubului, așa, cum scrie la carte.
Deschiderea celei de-a noua sesiuni
În calitate de fondator al clubului, sunt cea care deschide toate ședințele, iar sesiunea de azi nu este o excepție. Dragi iubitori de carte bună, îmi face mare plăcere să vă spun bun venit la Cărturești la Muzeu, bun venit la cea de-a noua ediție a ON’s Book Club! Și decolăm…
Țin să le mulțumesc din toată inima prietenilor noștri de nădejde – Cărturești și Chateau Cristi, care ne-au luat în spate încă de la prima întâlnire și au făcut împreună cu noi această primă călătorie în jurul Soarelui, care a fost una de-a dreptul amețitoare. Și, nu, nu e de la Rosé. I mean it.
Sunt bucuroasă să anunț că partenerul nostru Friendly School ne-a dăruit 25 de vouchere în valoare de 500 de lei fiecare, pentru cursuri de engleză, cu îndemnul “Connect, persevere, excel. Learn English with Friendly School.” Profit de ocazie și le mulțumesc încă o dată pentru faptul că pun umărul la dezvoltarea comunității ON’s Book Club în calitate de Partener General.
La fel, am grijă să concretizez că plicurile albe (lăsate pe scaun înainte de eveniment) nu sunt pentru careva colectări. Aparent, nu doar mie mi se pare amuzantă analogia (smiling face). În interiorul acestora am pus o ilustrată pentru sărbătorile de iarnă, semnată de talentata Dana Grosu, ilustratorul nostru. Iată-iată și Crăciunul…
Mișcarea de revoluție a ON’s Book Club
Mă simt liberă să subliniez faptul că ne-am făcut vizibili încă de la prima ediție și auziți începând cu cea de-a doua. Iar acum, la o distanță de un an, știu sigur că ON’s Book Club este relevant și influent. Nu spun că clubul este catalizatorul anumitor mișcări din societate – că nu vreau să-mi asum prea mult -, doar voi constata câteva fapte. Și anume:
- la începutul lunii ianuarie, la o distanță de 25 de zile de la lansarea ON’s Book Club, a fost fondat clubul de carte #diez;
- la o distanță de doar câteva săptămâni, pe portalul Juridice Moldova, a apărut articolul “Crimă și pedeapsă – categorii juridice și problemă etică” (după ce anunțasem că “Crimă și pedeapsă” de F. M. Dostoievski este cartea lunii);
- la data de 14 februarie, de Ziua națională a lecturii, Președintele Republicii Moldova, dna Maia Sandu, a anunțat lansarea campaniei naționale de promovare a lecturii “Cartea deschisă”;
- în luna martie, intrând într-o librărie și întrebând dacă au “Vițelul de aur” de Ilf și Petrov, cartea pe care urma s-o discutăm la ediția din aprilie, doamna de acolo mi-a răspuns: “Nu, din păcate, nu o avem. Dar ce se întâmplă, că toată lumea o caută?!”;
- la sfârșitul lui august, în cadrul Salonului internațional de carte “Bookfest”, din nou, Președintele Sandu le-a citit copiilor prezenți din “Micul prinț” de Antoine de Saint-Exupéry (or, noi îl pusesem în discuție încă din luna iunie).
A fost un an foarte bun, cu siguranță. Iar în punctul ăsta al discursului de deschidere simt o nevoie pregnantă de a-i mulțumi în special dnei Bosîi, adresându-i direct câteva cuvinte. După aceasta, dumneaei preia microfonul virtual pentru un cuvând de salut.
“Noi ca comunitate am făcut pași concreți în realizarea unor obiective destul de bine punctate. Și unul dintre ele fiind creșterea noastră intelectuală și emoțională. (…) Bogăția acestui club suntem noi, oamenii. Oameni mânați de curiozitate și de descoperire. Or, aceasta înseamnă evoluție. Și eu vreau să cred că noi astăzi suntem mai buni decât noi cei de acum un an. Și pentru ocazia de a ne cunoaște, de a comunica, de a crește, de a ne împărți cu idei valoroase, Olesea, îți mulțumim.”
Discuțiile pe marginea romanului
Îmbrăcat corespunzător (Gatsby style), Victor Sandu este primul invitat din prezidiu care sparge geața. “Romanul este preferatul meu, este captivant, cel mai interesant roman pe care l-am citit vreodată.” Fiind pasionat de istorie, Victor ne mai vorbește și despre relațiile, provocările și ambițiile omenești prin prisma ciclurilor istorice.
Asculdându-i discursul despre moralitatea din ce în ce mai scăzută, despre curaj și sinceritate, mulți dintre noi înclinăm în sinea noastră să-i dăm dreptate. Însă dna Alina Șavga o face în voce, nu doar în gând, remarcându-i curajul și faptul că știe să spună lucrurilor pe nume. “Nu știu de ce, dar nu vrem să recunoaștem că noi, de cele mai multe ori, suntem, dacă nu falși, cel puțin nu atât de sinceri cu ceea ce simțim. (…) Noi mereu purtăm o mască. Și asta nu vorbește tocmai de un lucru rău. Noi încercăm să ne ajustăm situațiilor, împrejurărilor și să acționăm exact așa cum ar fi rațional în anumite împrejurări.”
Dorina Postolache este succintă, dar destul de convingătoare. Ne mărturisește că a deschis cartea, a citit a doua frază și a atras-o din start. “Oricând îți vine să critici pe cineva, mi-a spus el, adu-ți aminte că nu toți oamenii pe lumea asta au avut parte de avantajele de care te-ai bucurat tu.” Mulți dintre noi rezonăm. “Pe mine m-a captivat și m-a determinat să citesc mai mult, mai atent, dintr-o răsuflare. (…) Și, în general, cred că am devenit mai tolerantă, mai puțin critică cu opiniile altora.”
Oricând îți vine să critici pe cineva, mi-a spus el, adu-ți aminte că nu toți oamenii pe lumea asta au avut parte de avantajele de care te-ai bucurat tu.
Adrian Tăbîrță ne zice că romanul i s-a părut foarte interesant și își argumentează poziția. “Într-adevăr, sunt multe aspecte importante în acest roman, care sunt prezente și în societatea de azi. Iar unul dintre acestea este cel care se referă la clasele sociale. Multe persoane doresc să iasă dintr-o pătură socială și să treacă în alta, neavând un backgroud sustenabil, să-i zicem așa, cum vedem și în roman. Gatsby, care era dintr-o familie săracă de fermieri din Dakota, prin diferite acțiuni ilegale (de contrabandă și altele de acest fel) a avut posibilitatea să facă bani mulți și repede. Or, în anul 1920 toți făceau repede banii. (…) Ținând cont de dragosta lui veche, Daisy, Gatsby își cumpără casa, castelul vizavi de ea. (…) 5 ani s-o aștepți, că poate ea o să vină la petrecerea organizată de tine, mă gândesc că e cam mult. Dar e frumos și interesant.” Tonul cu care vorbește despre această așteptare de 5 ani trădează lipsa vreunei urme de romantism – ceea ce declanșează un râs colectiv, oarecum complice.
Irina Buzu pune o notă cu bold din start: “Este foarte fain că suntem la o ediție aniversară, pentru că și romanul e aproape centenar.” Irinei îi pare curios faptul că privim romanul prin prisma experiențelor sociale pe care le avem astăzi. “El râmâne valabil, inclusiv pe partea de arhetipuri, de personaje pe care le regăsim și astăzi în viețile noastre și în societate. Ce mi s-a părut mie cel mai curios este că umanitatea, deși are acest roman de aproape un secol, cam nu a învățat nimic din el. Pentru că ne rotim pe acelaș cerc.”
Este foarte fain că suntem la o ediție aniversară, pentru că și romanul e aproape centenar.
Dna Bosîi preia controlul. „Fiecare dintre noi a văzut acest text prin prisma propriei pregătiri și prin prisma percepției în raport cu experiențele pe care ni le oferă viața. Mie mi se pare că această carte trebuie citită, așa, îmbrățișând-o, într-o zi, două. Pentru că doar citind-o dintr-o răsuflare poți să trăiești intensitatea emoțiilor pe care le cuprinde. Astfel, ea reușește să hipnotizeze și capătă valențe hipnotice, cumva, cufundându-te și pe tine în calitate de cititor într-o lume a tuturor posibilităților. Dar, atenție, posibilități iluzorii, care în cele din urmă rămân a fi decadente și ucigătoare.
E o carte care are ușoara tentă de a educa în noi hedonismul. Și presupun că mulți dintre noi – așa, dacă ne-am răspunde sincer la această întrebare – ne-am dori un astfel mod de viață. Întrebarea este ce obținem în schimbul acestuia? Pentru că dincolo de lumina reflectoarelor ajungem să cădem în deșertăciune, în singurătate și, nu în ultimul rând, în deziluzie.”
Dna Bosîi consideră că autorul a precedat cumva o modă, cea pe care o trăm noi toți astăzi – să părem alții decât suntem. “Când râmân eu cu mine și cu Dumnezeu, atunci este dezgolirea completă. Și mă întreb, cine sunt eu cel adevărat?” Iar aici spiretele se cam încing.
Natalia Balaban se întreabă și ne întreabă și pe noi: “Credeți că sunt persoane o sută de procente autentice?” Fără drept de apel, Victor afirmă: “Nu există așa ceva!” Iar Natalia Roșca intervine, spunând că nu putem generaliza. “Dnă profesoară, spuneți că este o carte scrisă înaintea vremurilor, dar nu este oare o carte scrisă pentru toate vremurile? Pentru că oamenii au încercat să pară altfel tot timpul, am impresia eu.”
Ovidiu Năftănăilă spune că a pierdut șansa de a fi avocat sau judecător și că o să vorbească dintr-o perspectivă oarecum distantă. Ne mărturisește că a citit cartea, apropo de ce spunea dna Bosîi, ca studentul înaintea examenului. “Adică m-am apucat aseară pe la ora 11 pm.” Deși Ovidiu este diplomat, ne atrage atenția că backgroundul său este mai degrabă acela de istoric. Și suntem în totalitate de acord cu Ovidiu când spune că diplomații au aceeași defecțiune profesională – pot să vorbească cel puțin la fel de mult ca avocații sau judecătorii.
“Poate fiind pe contrasensul a ceea ce s-a spus până acum, pentru mine cartea nu este despre Gatsby, în primul rând. Gatsby apare pe la pagina 25 ca personaj și dispare pe la pagina 80 din 100. Deci, 40 la sută din timp Gatsby este out of the picture. Pentru mine este vorba despre o proiecție pe care autorul a făcut-o și e foarte important că s-a precizat aici că a fost scrisă în urmă cu aproape 100 de ani. America acelei perioade era America care ieșise din Primul Război Mondial și care intrase în așa numiții ani nebuni. Iar această carte este, din punctul meu de vedere, despre o bucată foarte-foarte subțire a societății americane. Nu este despre societatea americană în întregime. De aceea, este foarte ușor să translatăm această acțiune în alte tipuri de societate și este foarte ușor să proiectăm subiectul acestei cărți în ceea ce simțim sau ceea ce trăim noi și privim astăzi cu ochii celor care suntem.”
Ovidiu insistă asupra faptului că, din punctul său de vedere, sunt anumite lucruri care trebuie subliniate. “Societatea americană a acelor ani era foarte – dacă îmi permiteți anglicismul – clasterizată, în sensul că exista o diviziune clară între păturile sociale – East Egg, West Egg. Oamenii trăiau în acele zone atât de similare, dar cu moduri de viață complet diferite, care le determinau un patern social.”
Al doilea aspect care pe Ovidiu l-a frapat, este proiecția. “Într-un sens, cartea este destul de macistă, pentru că are o proiecție despre femei foarte atribuibile anilor ’20. Amintiți-vă că în momentul în care un bărbat lovește o femeie și îi rupe nasul nimeni nu are niciun fel de reacție. Un bărbat încuie o femeie într-o cameră – nimeni nu are niciun fel de reacție. Tema aceasta a spleenului, a bovarismului e prezentă în foarte-foarte multe literaturi. Și nu am căderea ca să intru foarte în detaliu în asta, pentru că nu am backgrounduri necesare. Dar pe mine m-a impresionat tema aceasta, a modului în care femeia este privită – dintr-o perspectivă, nu neapărat sexistă, dar mai mult macistă.”
La fel, punem în discuție criticile primite de autor în acea perioadă, modul în care sunt caracterizate personajele și caracterele lor, legătura dintre autor și narator, criticându-i și apărându-i pe ambii. Nu ezităm să dezbatem temele, motivele și simbolurile care se referă la: succes, dragoste, acceptare, superficialitate, trădare, decăderea morală, nimicnicie etc. Nu ne mai putem opri… Sunt sigură că vom depăși, din nou, timpul alocat discuțiilor. Ceea ce se și întâmplă.
În loc de concluzie
Dl Dorin Popescu ne-a felicitat cu ocazia primei aniversări, în primul rând, adresându-ne multe cuvinte generoase. După aceasta, ne-a vorbim despre sinceritate, alegeri și sensul vieții. “Acest roman vine, cumva, să confirme că aparențele înșală. Până la urmă, noi trebuie să înțelegem că nimic nu luăm cu noi. Cu toții avem situații în viață când vrem să demonstrăm ceva cuiva. Și trebuie să ne punem întrebarea De ce?” Iar îndemnul dumnealui de final a sunat ca o temă pentru acasă: “Dar ce facem mai departe și încontro mergem după ce am demonstrat ceea ce am avut de demonstrat?”
În concluzie, dna Bosîi ne spune: “Cartea oferă atâtea uși de intrare, nu știu dacă atâtea uși de ieșire. Eu continui să cred că este o carte a ideilor. Până la urmă, ideile sunt cele care contează și nu personajele care realizează acțiunea în sine. (…) Dacă e să vorbim despre instanțele narative ale textului, atunci trebuie să știm că naratorul poate fi omniscient și omniprezent, știe tot și vede tot. Da, noi putem pune la îndoială, dar Nick este unicul care ne oferă o viziune asupra acestei povești. În lipsa lui, noi nu am fi știut dacă a avut loc o astfel de situație. Și atunci naratorul merită din start un credit de încredere, ca, în cele din urmă, să putem merge pe firul narativ al textului. Pentru că dacă din start îi negăm valoarea și nu validăm argumentele lui, atunci nu avem capacitatea de a ajunge la finalul unei cărți.
Probabil c-o să vă schimbați părerea despre mine, dacă aveați una până acum, dar nici eu nu m-aș duce niciodată la nicio petrecere fără invitație. (…) Și îl înțeleg pe narator, este o formă a lui de a demonstra cum a ajuns să fie parte a acelei lumi.
Soții Wilson trăiesc în valea cenușii. Și totul la sfârșit se acoperă cu cenușă. Este despre noi, despre rostul ființei umane. Din lut venim, în lut ne întoarcem, cenușă suntem, cenușă ajungem, oricât de multe lumini avem în jurul nostru. (…) Este o carte simbol, este o carte minunată, care, pur și simplu, cere să vedem dincolo de rânduri și dincolo de povestea lui Gatsby.”
Mulțumesc din adâncul inimii tuturor pentru această întâlnire, pentru acest an și pentru tot ce înseamnă ON’s Book Club. Clubul chiar nu este despre mine, este despre noi și despre ceea ce putem face împreună. Iar noi am început să facem lucruri extraordinare.
La mulți ani, dragă comunitate ON’s Book Club! Love you.
Parteneri: Cărturești, Chateau Cristi, Friendly School Fotograf: Alex Morgoci Ilustrator: Dana Grosu
Profile sociale