Crearea obiectelor de proprietate intelectuală la locul de muncă: Ce negociem?

Indiferent că vorbim despre sectorul privat sau public, din ce în ce mai mulți salariați creează sau participă la crearea obiectelor de proprietate intelectuală în cadrul exercitării atribuțiilor de serviciu. Prin urmare, haideți să analizăm raporturile ce țin de elaborarea, protecția, remunerarea și utilizarea obiectelor de proprietate intelectuală create la locul de muncă. Ce putem și ce nu putem negocia într-o astfel de situație? Haideți să vedem împreună – așa, într-un mediu informal – cum putem mări șansele ca socoteala de acasă să se pupe cu socoteala din târg.

Obiectul de proprietate intelectuală de serviciu

Prin obiect de proprietate intelectuală de serviciu (în continuare – „OPI de serviciu”) se are în vedere invențiile, modelele de utilitate, desenele și modelele industriale, soiurile de plante, topografiile circuitelor integrate, obiectele protejate de dreptul de autor și drepturile conexe, care sunt create de salariat în cadrul (i) exercitării atribuțiilor de serviciu, (ii) îndeplinirii unei sarcini concrete date în scris de angajator, folosind mijloacele materiale sau financiare ale angajatorului, beneficiarului, cunoștințele și experiența dobândite în timpul activității în cadrul societății, instituției sau organizației.

Crearea unui OPI de serviciu poate fi inițiată de orice salariat (sau mai mulți), precum și de angajator. Salariatul (autorul OPI de serviciu) are obligația de a anunța angajatorul său, în scris, despre crearea unui OPI de serviciu. Acest lucru se face sub forma unui raport semnat de salariat (autor) și prezentat angajatorului în termen de o lună de la data creării OPI de serviciu. Condițiile de conținut ale raportului în cauză, de înregistrare etc. sunt prevăzute de Regulamentul privind obiectele de proprietate intelectuală create în cadrul exercitării atribuțiilor de serviciu, aprobat prin HG nr. 1609/2003.

Relația dintre angajator și salariat (autor)

Drepturile și obligațiile vizând orice OPI de serviciu apar în temeiul unui acord dintre angajator și salariat (autor). Acestea sunt stipulate (i) într-un contract special sau (ii) într-o clauză specifică a contractului individual de muncă, care trebuie să reglementeze crearea OPI de serviciu. În ambele cazuri, conținutul acestor clauze pot fi (și trebuie, dacă mă întrebați) negociate de către părțile vizate.

Drepturile morale (nepatrimoniale) asupra unui OPI de serviciu aparțin, evident, salariatului (autorului). Părțile nu pot efectiv negocia altfel. Or, orice înțelegere contractuală în acest sens ar fi lovită de nulitate absolută. Totuși, salariatul (autorul) nu va avea dreptul să interzică angajatorului să publice opera creată ca urmare a îndeplinirii atribuțiilor de serviciu sau ca urmare a îndeplinirii unei misiuni încredințate.

Drepturile patrimoniale asupra OPI de serviciu create de către salariat (autor) aparțin angajatorului. Totuși, asupra acestui aspect este, iarăși, pațiu de negociere. Dacă părțile decid altcumva, acest lucru se va consemna în contractul încheiat între angajator și salariat (autor).

În cazul în care la crearea OPI de serviciu participă mai mulți salariați (cu drept de autor), dreptul acestor obiecte aparține angajatorului, dacă cel puțin unul din salariați (coautori) are încheiat cu angajatorul un contract care reglementează acest raport. Evident, dacă într-un astfel de contract a fost negociată o clauză care stabilește altfel, atunci se va considera ca atare.

Relația dintre beneficiar, angajator și salariat

Un OPI de serviciu poate fi creat și la inițiativa unui terț, nu doar la inițiativa salariatului (autorului) sau angajatorului. Un OPI de serviciu poate fi creat și în cadrul unei comenzi, executată în baza unui contract încheiat între un terț-beneficiar și angajator.

Prin terț-beneficiar se are în vedere întreprinderea, instituția sau organizația, indiferent de statutul juridic și forma de proprietate, care finanțează lucrări în cadrul cărora obțin OPI de serviciu. Dreptul asupra unui OPI de serviciu creat în procesul unei lucrări finanțate de beneficiar aparține acestuia.

În cadrul unui astfel de raport juridic, angajatorul are obligația de a informa terțul-beneficiar despre toate OPI de serviciu create în procesul executării comenzii și să asigure protecția juridică a OPI, incluzând terțul-beneficiar în calitate de solicitant și titular. Toate cheltuielile legate de protecția juridică și cele de remunerarea salariatului (autorului) sunt acoperite de către terțul-beneficiar.

Salariatul are dreptul să primească remunerarea de autor, partea de venit din mijloacele repartizate angajatorului de către terțul-beneficiar la comercializarea produselor care conțin OPI de serviciu create, redevența obținută de la vânzarea licențelor asupra OPI de serviciu create de ei cu atragerea mijloacelor terțului-beneficiar.

La încheierea unui astfel de contract, încurajăm să se atragă atenție inclusiv la scenariul în care terțul-beneficiar nu va folosi și nici nu va planifica să folosească OPI de serviciu nou creat. Dacă contractul nu va clarifica această situație, toate drepturile vor reveni ulterior, conform legii, angajatorului. Iar aici chiar este teren de negociere.

Titlul de protecție asupra OPI de serviciu 

În termen de 60 de zile din momentul comunicării despre crearea unui OPI de serviciu, angajatorul poate depune la Agenția de Stat pentru Proprietate Intelectuală (AGEPI), în modul corespunzător, o cerere de înregistrare a OPI de serviciu, cu informarea salariatului (autorului) despre acest fapt.

În acest demers, salariatul (autorul) are obligația legală de a participa la perfectarea și redactarea cererii de înregistrare a OPI de serviciu la AGEPI, de a acorda angajatorului (în măsura în care își permite acest lucru) orice asistență în vederea implementării și utilizării în continuare a OPI de serviciu.

Titlul de protecție asupra OPI de serviciu poate fi obținut și de salariat (autor), în situația în care angajatorul (i) nu va depune la AGEPI cererea de înregistrare, (ii) nu va cesiona dreptul la depunerea acesteia sau (iii) nu va da o dispoziție în scris despre caracterul secret al OPI de serviciu. În oricare din aceste situații angajatorul are obligația de a-l informa pe salariat (autor) despre decizia sa. Iar acest lucru nu poate fi negociat.

În eventualitatea în care titlul de protecție asupra OPI de serviciu este obținut de salariat (autor), angajatorul dispune de un drept preferențial la o licență neexclusivă pentru exploatarea OPI de serviciu creat.

Remunerarea salariatului (autorului)

Salariatul (autorul) care a creat OPI de serviciu beneficiază de dreptul la o remunerare, care trebuie să fie independentă de salariul achitat de angajator în baza contractului individual de muncă. În situația în care angajatorul sau terțul-beneficiar optează pentru cesionarea dreptului asupra unui OPI de serviciu, remunerarea va fi achitată de către noul titular.

Dacă dreptul exclusiv asupra unui OPI de serviciu aparține angajatorului sau terțului-beneficiar, precum și în cazul în care angajatorul sau terțul-beneficiar deține o licență, salariatul (autorul) beneficiază de dreptul la o remunerare echitabilă. Ce înseamnă remunerare echitabilă?, ar putea întreba o companie IT sau un programator. Este o întrebare care poate fi discutată de părți. Or, nu există un plafon al cuantumului remunerării. Mărimea, termenul și modul de plată la crearea unui OPI de serviciu pot fi negociate.

Orice litigiu apărut în legătură cu crearea și utilizarea unui OPI de serviciu, remunerarea salariatului (autorului), aportul fiecărei părți la sporirea valorii comerciale, precum și orice alte litigii ce țin de OPI create în cadrul exercitării atribuțiilor de serviciu, se soluționează de instanța judecătorească competentă.

Olesea Nastas, avocat, mandatar autorizat