INTERVIU: Eugeniu Rusu – liderul reformator

Eugeniu Rusu, Directorul general al Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală

Eugeniu Rusu conduce Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală (AGEPI) într-o perioadă când sistemul național trece prin modificări importante. La numai un an distanță de când a fost numit în funcție, noua Lege privind dreptul de autor și drepturile conexe a fost votată, promulgată și publicată. Iar asta e doar ceea ce se vede cu ochiul liber.

Deși tata l-a vrut avocat, procuror sau judecător, iar mama medic, și-a ales singur drumul profesional. Și n-a greșit. La zi abordând, este cel mai tânăr dintre șefii autorităților administrative centrale din subordinea Guvernului, cu o dorință de muncă și de evoluție de nestăpânit. Dar cum a ajuns aici? Și eu am fost curioasă să aflu.

O.N.: „Copilăria e cadoul pe care ni-l dă viața”, spune Horațiu Mălăele. Ce-ați primit în dar?

Eugeniu Rusu: Doi părinți de profesie juriști, care și-au construit viața așa cum au știut ei mai bine și de la care am învățat corectitudinea, disciplina în muncă și răbdarea în viață. Un frate mai mic cu 13 ani, care a crescut privindu-mă cu admirație. Faptul că nu am fost o familie înstărită a generat multe greutăți, dar ele n-au fost un impediment în evoluție, dimpotrivă.

Am avut o copilărie petrecută în mare parte la bunici, părinții mamei, cei care mi-au insuflat să trăiesc cu onoare și apreciere față de alți oameni. Îmi amintesc cu plăcere de mâncarea plină de savoare a bunicii sau de timpul calitativ pe care l-am petrecut cu bunicul. El a fost și a rămas cel mai bun prieten al meu. L-am pierdut când aveam 7 ani. De parcă a vrut să se asigure că mă lasă cel puțin cu cei 7 ani de acasă.

O.N.: Ați făcut Dreptul la Craiova, în România. V-a influențat cineva sau a fost o alegere deliberată? De ce nu ați rămas?

Eugeniu Rusu: Într-o familie de juriști e greu să alegi altă profesie, mai ales când finanțatorii sunt părinții. Eu cochetam cu ideea de a merge la Informatică, însă tatăl meu m-a convins cumva că știința dreptului este viața și că definește totul într-o societate. Or, el dintotdeauna m-a văzut avocat, procuror sau judecător. Prin urmare, am mers din start la un liceu cu profil în științe sociale, tot în România, ca ulterior să merg la Facultatea de Drept și Științe Administrative a Universității din Craiova. A fost tare interesant. Profesorii au fost foarte buni – unii dintre cei mai buni.

După absolvire, chiar dacă aveam foarte mulți prieteni și mă simțeam în largul meu la Craiova, am decis să mă întorc acasă. Așa am simțit atunci. Nu mi-am pus vreodată problema dacă am să mă descurc sau nu aici. Dintotdeauna am știut că pot reuși oriunde aș alege să mă duc, pentru că munca nu m-a speriat niciodată.

Eugeniu Rusu a fost numit în funcția de Director general al AGEPI la data de 08/09/2021.

O.N.: Tatăl dvs. este avocat. Mai mult, spuneți că v-a vrut fie avocat, fie procuror, fie judecător. Cum se face că nu ați ales niciuna din aceste profesii – foarte bine cotate, de altfel?

Eugeniu Rusu: Când m-am întors în țară, îndemnul tatălui meu de a merge la avocatură sau Institutul Național al Justiției n-a întârziat să apară. Însă nu m-am lăsat influențat. Având în vedere că alegerea profilului de studiu a fost cumva influențată de el, pentru mine a fost important ca de data aceasta să-mi fac singur alegerea, cu riscul de a da greș. Cu toate acestea, cum spunea Coelho, când îți dorești ceva cu adevărat, tot universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău. Respectiv, la foarte scurt timp de la revenirea mea acasă, am fost invitat la un interviu de angajare, unde am fost acceptat. Timp de aproape 3 ani am lucrat în toate pozițiile posibile acolo. Aveam ambiție și îmi doream să cresc.

“Dintotdeauna am știut că pot reuși oriunde aș alege să mă duc, pentru că munca nu m-a speriat niciodată.”

O.N.: Cred cu tărie în faptul că situațiile grele prin care ne este dat să trecem clădesc omul puternic din noi. Dvs. aveți o putere de muncă și de evoluție de nestăpânit. De unde atâta determinare?

Eugeniu Rusu: Faptul că la vârsta de 16 ani am plecat la Craiova – la liceu, apoi la universitate – mi-a format cumva caracterul. Acolo nimeni nu mă aștepta când mă întorceam de la liceu, spre exemplu. Aveam o bursă și trebuia să mă descurc. Am învățat foarte multe acolo, pentru că a fost cu adevărat greu. Cei 8 ani petrecuți departe de casă m-au călit foarte mult și m-au învățat să mă descurc pe cont propriu. Cred că a fost și unul din aspectele care m-au format ca om.

Per general, la formarea caracterului unui om contribuie toți cei cu care interacționezi pe parcursul vieții. De la unii înveți ce e bine și cum trebuie să fii, de la alții înveți ce nu e bine și cum nu trebuie să fii. Iar determinarea apare atunci când poți face diferența între ce e bine și ce e rău. Iar eu vreau să cred că fac.

“Vârsta nu întotdeauna este cea care definește profesionalismul sau competența.”

O.N.: Se spune că noi, oamenii, când suntem încurajați putem mai mult. Cine și-a lăsat amprenta pe cine ați devenit? Evocați vreun mentor care v-a influențat în mod special devenirea?

Eugeniu Rusu: Am prieteni care și-au lăsat amprenta în devenirea mea. Absolut de la fiecare am învățat câte ceva. Și continui să învăț. Ei mereu au un sfat bun când îl cer și sunt acolo la nevoie. Nu ține doar de domeniul juridic. În general, să auzi la momentul potrivit că ești pe calea cea dreaptă îți poate da multă forță.

Întotdeauna analizez oamenii pe care îi întâlnesc. Analizez felul cum vorbesc, abordează și argumentează un subiect sau altul. Noi vedem lucrurile foarte diferit, mai ales în domeniul juridic. E tare interesant când se întâmplă să ai o poziție fermă într-un anumit aspect, să vină cineva care să îți aducă contraargumente, iar tu să realizezi că are dreptate. Unul la mână, tu trebuie să ai tăria de a recunoaște că ai greșit. Doi, de a accepta asta. De la toate persoanele pe care le întâlnim putem învăța ceva. Trebuie doar să fim genul care învață și prin observație.

O.N.: În septembrie 2021, exact un an în urmă, ați fost numit Director general al AGEPI. Se lasă impresia că într-o astfel de funcție ar trebui să stea o persoană care să fi atins o oarecare maturitate profesională. Am verificat și sunteți cel mai tânăr dintre șefii autorităților administrative centrale din subordinea Guvernului. Care a fost drumul până aici și dacă simțiți o oarecare presiune?

Eugeniu Rusu: La AGEPI erau locuri vacante, iar eu eram la etapa când simțeam nevoia unei schimbări. Am aplicat, a urmat interviul și am fost selectat. Mi-am depus demisia la locul de muncă inițial și am venit în echipa AGEPI. Am fost specialist, consultant principal, șef de secție și șef de cabinet. Am crescut treptat.

Nu a fost o întâmplare faptul că sunt director, a fost o dorință. Am depus CV-ul, scrisoarea de intenție, scrisorile de susținere din proiectele din care am fost, inclusiv de peste hotare. Cu alte cuvinte, am făcut tot ce a depins de mine ca să fiu un candidat competitiv. După interviul desfășurat cu Prim-ministrul Republicii Moldova, dna Gavrilița, am fost selectat.

Când în societate persistă concepția precum căreia dacă ești tânăr, nu ești suficient de bun, evident, există o oarecare presiune. Însă vârsta nu întotdeauna este cea care definește profesionalismul sau competența. Contează să fii corect, responsabil și să fii cu adevărat bun în domeniul tău de expertiză. Iar eu vreau să cred că întrunesc aceste criterii.

“De la toate persoanele pe care le întâlnim putem învăța ceva. Trebuie doar să fim genul care învață și prin observație.”

O.N.: Cum este să fiți la conducerea AGEPI? Cum sunteți ca lider?

Eugeniu Rusu: Multe obligații, multe acte, multă responsabilitate, multe și de toate. Funcția îmi impune să fiu mult mai tranșant și ferm în decizii, dar și precaut în declarații. Or, pentru orice semnătură port răspundere contravențională, civilă și penală.

În activitatea de zi cu zi, apar tot felul de situații inedite asupra cărora, ca conducător, trebuie să iei o decizie, care își pune amprenta pe tot restul activității AGEPI. Iar acest fapt crește responsabilitatea. În astfel de situații, e greu să iei decizii și e nevoie de timp – pe care, de cele mai mult ori, nu îl ai. Partea bună e că există memorie instituțională și pot solicita consultanța celor mai buni experți în proprietatea intelectuală, care, evident, sunt în cadrul autorității noastre.

Cum sunt ca lider? Încerc să acționez astfel încât să mi se potrivească vorba cu fapta. Mereu sunt gata să-mi suflec mânecile și să trec la treabă. Știți vorba aceea?! Dacă ești un bun muncitor, dar îți e greu să lucrezi 8 ore pe zi, depune mai mult efort ca să devii șef – nu vei mai munci 8, ci 11 ore.

O.N.: Festivitatea aniversară dedicată împlinirii a 30 de ani de la fondare, care s-a desfășurat recent, mi-a oferit o altă perspectivă asupra activității oamenilor din AGEPI. Mi-a plăcut teribil ceea ce am descoperit. Sunt curioasă, ce anume apreciați dvs. la echipa pe care o conduceți?

Eugeniu Rusu: Echipa AGEPI este cu totul specială. Și nu exagerez deloc când spun asta. Am siguranța că colegii mei își îndeplinesc cu mare cinste obligațiile asumate. Indiferent de pozițiile personale față de un director sau altul, echipa mereu s-a preocupat ca imaginea AGEPI să nu aibă de suferit. E o loialitate față de instituție cum rar se întâlnește.

Apreciez la colegii mei profesionalismul, faptul că fiecare e unic în domeniul lui, responsabilitatea, eficiența, corectitudinea, efortul depus în dezvoltarea și consolidarea sistemului național de proprietate intelectuală și, evident, rezultatele înregistrate. Alfredo di Stefano a spus cândva că o echipă nu înseamnă 11 viori și nici 11 piane, ci o orchestră. Parafrazând, vreau să vă zic că AGEPI este o orchestră consacrată.

“Contează să fii corect, responsabil și să fii cu adevărat bun în domeniul tău de expertiză.”

O.N.: Cât de matură este AGEPI la 30 de ani de la fondare? Se ridică încet-încet la nivelul instituțiilor occidentale?!

Eugeniu Rusu: Este o tânără de 30 de ani care trece în continuare prin multe schimbări, care reacționează bine la critică, care este pilonul multor proiecte și mereu încearcă să fie cea mai bună. Experiența acumulată în timp a făcut ca AGEPI să nu aibă imaginea unei simple autorități, dar a unei instituții progresiste, cu o abordare pozitivă și deschisă către beneficiari.

Cea mai importantă resursă a unei instituții este cea umană. Din vizitele pe care le-am făcut și ținând cont de profesioniștii pe care i-am întâlnit, pot să menționez că acest aspect este la nivel de Occident. AGEPI este reprezentată de o echipă de experți în domeniul proprietății intelectuale din cea mai calitativă stofă, care pot lucra foarte bine împreună pentru a oferirea servicii de calitate și în timp util.

Suntem parte la 25 din 26 tratate care sunt administrate de Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale (OMPI). În plus, toate directivele sunt în mare parte implementate. Să ținem cont și de faptul că implementăm cele mai bune practici ale Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală. Fără nicio urmă de îndoială, AGEPI este una dintre cele mai bune instituții din cadrul OMPI.

“Cea mai importantă resursă a unei instituții este cea umană.”

O.N.: Ce vă place cel mai mult la ceea ce faceți acum? Ce vreți să lăsați în urmă?

Eugeniu Rusu: Am nimerit la timpul potrivit, când pot să contribui direct la această schimbare majoră prin care trecem. Chestionarul Comisiei Europene cu privire la cererea de aderare la UE a Republicii Moldova a fost completat, iar eu apreciez oportunitatea de a participa direct la îmbunătățirea domeniului proprietății intelectuale.

Îmi place că pun umărul la reforma care se desfășoară și la schimbarea concepțiilor – că nu mai merge corupția, mita sau orice alte influențe. Am siguranța că vom duce la un alt nivel sistemul național de proprietate intelectuală. Unele din obiectivele reformei au fost parțial atinse. În speță, sunt mândru de faptul că Legea nr. 230/2022 privind dreptul de autor și drepturile conexe a fost votată, promulgată și publicată.Urmează implementarea propriu-zisă – prognoza mea e că tot nu va fi ușor. La fel, sunt mândru de Hotărârea Guvernului nr. 8/2022 privind modul și condițiile de acordare a permisiunii de folosire a denumirii oficiale sau istorice a statului în marcă/desen sau model industrial, care a fost amendată și poate fi acum aplicată după aproape cinci ani de stagnare.

“Alfredo di Stefano a spus cândva că o echipă nu înseamnă 11 viori și nici 11 piane, ci o orchestră. Parafrazând, vreau să vă zic că AGEPI este o orchestră consacrată.”

În ceea ce ține de managementul intern, aș vrea să reușim să digitalizăm toate procesele interioare, ca să folosim cât mai puțină hârtie. De asemenea, există intenția de a trece inclusiv arhiva în format digital. Aici este puțin mai complicat, pentru că vorbim de fondul arhivistic de stat și trebuie să respectăm normele privind sistematizarea, evidența și păstrarea tuturor documentelor așa cum stabilește organul de stat responsabil de supraveghere și administrare. De asemenea, mi-ar plăcea să reușim să devenim eficienți energetic.

“Dacă vrei să fii om public, trebuie să fii conștient că nu poți evita criticile.”

O.N.: Critică, atacuri mediatice și multă rezistență. Cu toate acestea, Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe a fost publicată în Monitorul Oficial. Vă felicit pentru această reușită. De ce a fost nevoie de atâta împotrivire, în opinia dvs.?

Eugeniu Rusu: Haideți să vă explic. Însuși sistemul de gestiune colectivă este alcătuit din trei părți. Pe de o parte, este mediul de afaceri, cel care achită. Pe de altă parte, sunt organizațiile de gestiune colectivă, care acumulează banii și îi împart titularilor de drepturi. Iar a treia parte este AGEPI, în calitate de organ regulator. Vrem nu vrem, aceste trei părți trebuie să conlucreze ca sistemul să fie funcțional.

În mare parte, critica și restul la care faceți referire au venit din parte organizațiilor colective. Reprezentanții acestora au invocat în principal că legea era funcțională și nu erau necesare careva intervenții legislative. Ceea ce nu era așa. Legea era neclară și ușor interpretabilă. Legea nouă, care intră în vigoare la data de 9 octombrie, cu unele excepții, nu doar că spune ce trebuie să faci, aceasta explică și cum trebuie. În opinia mea, reduce considerabil posibilitatea de interpretare și oferă claritate maximă.

Această împotrivire a fost generată de faptul că au fost făcute multe modificări și completări în partea dedicată sistemului de gestiune colectivă. A fost implementată Directiva 2014/26/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind gestiunea colectivă a drepturilor de autor și a drepturilor conexe și acordarea de licențe multiteritoriale pentru drepturile asupra operelor muzicale pentru utilizare online pe piața internă și, respectiv, s-a intervenit pe partea de enforcement a legii. Iar aceste amendamente nu puteau să nu atragă nemulțumire.

O.N.: În acest an de funcție ați avut parte inclusiv de atacuri la persoană. Cum faceți față?

Eugeniu Rusu: Dacă noi, Guvernul, ne-am apucat să facem ordine în toate domeniile, apoi vom  facem ordine. Intențiile mele sunt nobile și acționez cu bună-credință. Știu că n-am făcut nimic greșit. Îmi văd de treabă, nu iau mită, nu mă dau sub jugul la nimeni, părerea mea este doar a mea, nu pot fi influențat, iar dacă trebuie de argumentat ceva eu argumentez în consecință.

Dacă vrei să fii om public, trebuie să fii conștient că nu poți evita criticile. Îmi asum în totalitate faptul că sunt o persoană publică.

“Frica mereu a oprit evoluția.”

O.N.: Ce înseamnă pentru dvs. a fi un om puternic? Cum definiți eșecul și ce ar fi reușita prin contrast?

Eugeniu Rusu: Frica a fost unul din motivele care au stat la baza stagnării acestei țări. Frica mereu a oprit evoluția. Anume frica a fost cauza că fostele guverne au întreprins doar acțiuni populiste, pe când actualul acționează fără frică, dacă mă întrebați. Și atunci, dvs. cum ați defini omul puternic?

Eșecul este o experiență din care înveți și o motivație în plus de a merge mai departe. Nu greșește doar cel ce nu face nimic. Eșecul demonstrează doar că lucrurile nu merg printr-o anumită metodă, acțiune sau decizie. Edison a definit excelent eșecul când a afirmat că nu a eșuat, ci a găsit alte căi în care nu se construiește un bec. Știți, da?! Exact despre asta e vorba.

Reușitele pentru fiecare om sunt diferite. Unii consideră că un post de muncă sigur și bine plătit este o reușită, alții cred că accederea într-o funcție mai avansată sau deschiderea unei afaceri este o reușită. Pentru mine numirea în această funcție și oportunitatea de a pune umărul la schimbare este o reușită.

O.N.: „Nu toți cei care citesc devin lider, însă toți liderii citesc”, spunea Harry S. Truman. Ce citiți acum?

Eugeniu Rusu: Citesc „Mozaicul” de Dorian Furtună.

Recent am citit „Splendida cetate a celor o mie de sori” de Khaled Hossein și „Zece negri mititei” de Agatha Christie – două cărți captivante, ușor de citit, de la care nu m-am putut rupe, în ideea de a descoperi finalul. Referitor la prima, i-aș încuraja îndeosebi pe bărbații s-o citească. Iar pe cea de-a doua, pe toți cei cu spirit de detectiv.

“Cred puternic în faptul că doar prin muncă și disciplină ajungem la acel nivel de dezvoltare care ne permite să ne atingem potențialul maxim.”

O.N.: Aveți vreun îndemn pentru tinerii care se visează la conducerea AGEPI?

Eugeniu Rusu: Un om fără vise e un om pierdut în timp. Cred puternic în faptul că doar prin muncă și disciplină ajungem la acel nivel de dezvoltare care ne permite să ne atingem potențialul maxim.

Dacă ai un vis, trebuie să muncești ca el să se îndeplinească – chiar dacă visul tău este să ajungi director AGEPI. Absolut orice vis poate fi îndeplinit dacă muncești cu dedicație și perseverență, dacă ai convingerea că vei reuși și numai dacă nu renunți când e greu.

Locație: sediul AGEPI
Fotografii de Alex Morgoci 

Site Footer